luni, 28 aprilie 2008

..........

Sala discurilor de vinil, din biblioteca nationala din Chisinau, nu ar fi asa ademenitoare, daca nu ar avea ferestrele uriase, prin care se vad, de la radacini pana-n varfuri, cativa platani batrani, de-o parte si alta a strazii, printre ramuri - un monument statuar a lui Alecsandri, vazut din spate pe un soclu inalt, dinspre umarul lui stang, peste drum - o statie de troleibuze, mereu animata, teatrul Licurici, in forma de fagure arhitectural optzecist si doua cladiri de pe la inceputul secolului trecut, in care si-au gasit locul muzeele de istorie a neamului si cel al artei plastice. Inauntru; doua camere, plus una nevazuta, cu mii de discuri pe rafturi. In cea, in care imi petrec multe dupa-amiezi minunate - o masa lunga in forma de T, cu partea de sus lipita de geam, pe ea, aranjate simetric - 10 picup-uri vechi, de productie sovietica, si casti tot de pe atunci, dulapul-cartoteca e intins pe tot perimetrul incaperii si undeva in colt - nelipsitul ficus, iar eu, in acest decor - fericit deplin, cu castile pe urechi si cu barbia sprijinita in palme, privesc pe geam cum se intuneca... de exemplu: Dionne Warwick se potriveste cu ninsoarea lina in lumina felinarelor, Berlioz - cu aparitia inspaimantatoare a unui Mercedes 600 SEL negru, folclorul georgian - bun pentru nelinistile sentimentale, iar spatiul zgariat dintre melodii - pentru inchipuiri

duminică, 27 aprilie 2008

..........

Azi - cam frig, pe geam - cateva picaturi de ploaie improscate de vant, frunzisul copacilor - agitat, iar sub el, pe trotuare, nici tipenie. La televizor, reporterii zgribuliti relateaza despre capriciile vremii si din alte parti, revoltati parca, de nedreptatea divina ce li s-a facut. Nu din a lor, ci din a mea revolta, scurta si incerta, apoi ascunsa dupa ganduri mai bune, deduc urmatoarele: da, e cea mai frumoasa zi a anului, asa cu cerul ei umbrit de nori, daca Dumnezeu a hotarat asta, nu am cum sa vad altfel, doar ca mintea-mi acum, din reflex, incearca sa puna accent pe frumos, intr-un sens climateric, deci relativ, acoperindu-l pe cel mai important si daca tot s-a intamplat sa fie frig, chiar nu sufar de inadaptabilitate - nu sunt mare boier; ma voi imbraca mai gros, voi bea un pahar cu vin si voi toarce lenes ca un motan, gandind-negandind la ce mai am de facut

joi, 17 aprilie 2008

..........

Prin anul doi, vestea ca m-am tuns ca fierarul Vakula, a cutreierat caminul in cateva ore.
Coafurii i se spunea “ceaunel”, deoarece era tuns circular, doar parul ce iesea de sub un ceaun, pus in prealabil pe capul omului, deci - foarte simpla si de aici, populara mult timp prin mediile rustice, pentru ca nu necesita nicio experienta din partea celui cu foarfeca si briciul, iar pentru celalalt - prea multa rabdare pana se vedea tuns.

In primele zile, ferindu-ma de efectul pe care l-ar fi putut avea acest neastampar asupra celor fara lacat la gura, am purtat un fes, pe care il scoteam doar atunci, cand anturajul imi parea lipsit de ostilitati, iar dupa aceea, cand m-am obisnuit cu cele mai colorate comentarii, am renuntat definitiv la el.
In zilele urmatoare, mandru de propriul curaj in fata acestui experiment imagistic, am colindat fara motiv, incolo-incoace, centrul orasului, tantos ca un paun, pana cand am intalnit cativa baieti de la temuta facultate de educatie fizica, necrutatori din fire si care, neavand timp sau, mai degraba, posibilitate sa inteleaga manifestul meu antisocial, dupa cativa pumni tintiti unde trebuie, m-au sfatuit, pentru binele meu bineinteles, sa ma tund foarte scurt, omeneste.
Dimineata, din nou cu fesul pe cap, am intrat intr-o frizerie laturalnica.

luni, 14 aprilie 2008

..........

Cateodata, competitiile raionale de lupta libera (tranta), se desfasurau pe scena casei de cultura din satul nostru. Patratul celor 50 de saltele din sala de sport, nu putea fi reprodus pe scena, din cauza dimensiunilor ei, insa unul de 32-a, incapea numai bine. In spate - loc doar pentru masa arbitrilor si lipit de ea, podiumul pentru invingatori. Duminica dimineata, in fata casei de cultura, erau scoase boxele. Muzica inunda o buna parte din sat, ca de sarbatoare. Printre spectatori, rude apropiate ale luptatorilor nostri, flacai, fete mari, cateva babe si multi gura-casca, toti asezati frumos pe scaune. Pe scena, incalciti intr-un ghem, luptatorii se rostogoleau dintr-o margine in alta a patratului...

Iata o forma de spectacol teatral modern, pe care antrenorul si directorul casei de cultura, au intuit-o candva, la o tigara, fara sa fi auzit de viziunile lui Kantor si Grotowsky despre aceasta arta

vineri, 11 aprilie 2008

..........

In coltul camerei, asezat in fotoliu, Nicolai Grigorievici, cu o caciula aspra de nutrie pe cap si imbracat intr-o suba sintetica neagra, picior peste picior, cu cizme ascutite cu tocuri inalte, inmuiate nu demult in noroi, fuma o tigara. Lumina palida ce-i cadea din spate, mustatile lui impresionante in potcoava, replicile rare, tusite prin pacla deasa de fum, faceau dificila sau chiar imposibila luarea examenului de auz muzical. Ia trage un scaun langa masuta asta si sa vedem daca simti tu ritmica, zise el, stingandu-si tigara de calorifer si cu un gest elegant de filarmonica, scoase din buzunarul interior al subei un creion. Ridica degetul aratator in sus, isi lua aer in piept si examenul incepu. bocani de cateva ori cu creionul in masuta ca in alfabetul morse, impartind sunetele, cand in grupuri mici, cand solitare, astfel incat sa semene cu o melodie si imi ceru sa reproduc totul intocmai. Tic, tic... tic......tic, tic, tic... Apoi, mana lui, in cautarea unor combinatii mai complicate, incepu sa semene cu o masina de cusut

marți, 8 aprilie 2008

..........

Adormi chiar in timp ce o masina mica incerca sa-i depaseasca si prin urmare, nu mai afla niciodata deznodamantul acestei intreceri. Mai intai simti un miros de ars, apoi un murmur venit din spatele banchetelor, in care deslusi cateva cuvinte grele si se trezi. Autobuzul scoase un sunet ruginit, si cu toate miscarile deosebit de repezi ale soferului, se opri. dupa cateva clipe porni din nou, dar cu o viteza mica, tanguitoare spre varful dealului. acum, dupa ce se trezi bine, vazu ca erau de doua ori mai multi oameni si asa cum a fost invatat la scoala, cauta cea mai in varsta femeie sa-i ofere locul , dar nu gasi asa ceva si se multumi in sinea lui cu aceasta situatie. Privi in geam si-si vazu in varful capului in smoc razlet, il netezi de cateva ori pana acesta se lasa lipit de celelalte suvite, cauta daca valizele sunt la locul lor si dupa ce facuse alte cateva miscari necesare unei treziri complete, cazu intr-un gand lung si bland, asa cum sunt toate gandurile, cand mergem dintr-un punct in altul, cu vreun mijloc de transport mai lenes. privi linia orizonului cum se incovoaie sub lumina diminetii, copacii de pe marginea soselei inveliti intr-un puf de bruma si apoi gandurile ii fugira spre casa, de unde chiar acum pleca, zabovi asupra despartirii de cei dragi, cum privi in urma, pana ce ei se facusera cat un punct, apoi isi aminti rugaciunea, de fiecare data alta si negasita prin nicio carte si din nou chipuri, cand mai clare, cand mai difuze, ramanand in urma, precum copacii de pe margine

luni, 7 aprilie 2008

..........

scriu foarte incet, ochind cu fiecare cuvant urechea unui ac si stiu, ca nu e pentru mine indeletnicirea asta: nu am a spune multe lucruri noi si nu am puterea si rabdarea, macar de a le rasuci pe cele vechi, ca sa para noi si sper, spunand asta, sa nu cad in vreo capcana invizibila la acest moment

sâmbătă, 5 aprilie 2008

..........

plimbarile mele circulare prin cartier, din aproape fiecare seara, obligatorii, de parca as fi stapanul unui caine imaginar, imi scot la iveala, prin amintirile racapitulative, ultimele discutii telefonice, sa zicem, pentru inevitabila analiza amanuntita a celor spuse, cateva pareri de rau, acumulate haotic peste zi, poate cateva multumiri de sine, strecurate sfios spre suprafata si multe-multe alte ganduri, care-mi impestriteaza fara voie mintea, apoi, prin nu stiu ce minune, incep a serpui in adanc, acolo unde amintirile nu se mai numesc amintiri, ci nostalgii se numesc